Ochiul rosu este unul dintre cele mai comune si frecvente semne clinice din oftalmologie. Este un termen generic pentru mai multe afectiuni oculare care sunt:

• mai putin severe (conjunctivitele);
• cu indice de gravitate mare (glaucomul);
• rare (tumorile conjuctivale).

Ochiul rosu devine o problema in momentul precizarii diagnosticului. In practica medicul este frecvent consultat in legatura cu ochiul rosu.
Cauzele cele mai frecvente care determina rosul ocular pot fi: infectiile conjunctivale sau hemoragiile subconjunctivale. Acestea pot fi tratate de medicul de familie, sau de medicul oftalmolog. Uneori substratul clinic care conduce la ochiul rosu este mult mai grav, fapt care necesita o ingrijire atenta din partea medicului oftalmolog.
Pentru a diferentia afectiunile oculare care debuteaza cu congestie este necesara localizarea topografica a acesteia.
Ochiul rosu este rezultatul procesului de vasodilatatie de la nivelul vaselor oculare. Rezulta congestia care poate fi de tip:

• ciliar: determinata de vasodilatatia ramurilor arterelor ciliare anterioare (aceasta indica localizarea procesului inflamator la nivelul: corneei, irisului sau corpului ciliar);
• conjuctival:
• sunt afectate vasele sanguine posterioare conjunctivale (congestia oculara este mult mai intense datorita localizarii superficiale a vaselor sanguine),
• vasele sanguine sunt mobile cu conjunctiva,
• reactioneaza la administrarea vasoconstrictoarelor (vasoconstrictie).

De aceea, congestia globului ocular e diferentiata in superficiala si profunda (tabelul 1):

Tabel 1

Instilarea unei solutii de neosinefrina (concentratie 5-10%) sau de adrenalina (concentratie 1‰) diferentiaza congestia oculara superficiala de cea profunda.
Astfel, daca este afectata numai conjunctiva (conjunctivita), vasoconstrictoarele vor reda acesteia culoarea normala (“ochiul alb”).
Daca congestia este perilimbica nu se va produce vasoconstrictia vaselor profunde.
Acest test, cu neosinefrina si adrenalina, nu delimiteaza strict afectiunile care produc congestia superficiala de acelea care produc congestia profunda.
Afectiunile care nu implica participarea iridociliara, dar care nu se comporta ca o congestie de tip superficial sunt:

• corpii straini conjunctivali,
• hemoragia subconjunctivala,
• episclerita.

Cauze

Exista foarte multe cauze care determina aparitia ochiului rosu.
Dintre acestea cele mai importante sunt:

• Inflamatii: episclerite, sclerite, uveite.
• Infectii:
• localizate la nivelulu globului ocular: conjunctivite, keratite, irite;
• localizate la nivelul anexelor oculare: pleoape, cai lacrimale.
• Alergiile oculare si ale anexelor.
• Traumatismele.
• Medicamentele: administrate local si/sau general.
• Glaucomul.

• Leziuni mecanice produse de:
• corpi straini (conjunctivali, corneeni);
• lentilele de contact.
• Anomalii de pozitie (malpozitii palpebrale):
• entropion;
• ectropion;
• lagoftalmia (nocturna, paralitica);
• trichiazis.
• Hemoragii subconjunctivale:
• oculare + anexe:
• traumatisme: conjuctivale, orbitale, craniale,
• conjunctivite virale sau bacteriene;
• sistemice:
• fragilitate vasculara,
• trombocitopenia,
• manevra Valsalva.
• Afectiuni benigne si maligne:
• oculare + anexe,
• sistemice.
• Afectiuni sistemice:
• boli autoimmune,
• boli tegumentare,
• colagenoze,
• boli tiroidiene,
• policitemia,
• guta.
• Gaze toxice.

Cauzele care determina ochiul rosu pot fi grupate in functie de gravitate si localizarea focarului infectios primordial ( tabelul2).

Tabelul 2

ISTORICUL bolii poate evidentia:

• Debutul acut,
• prezenta traumatismului anterior debutului,
• durerea,
• fotofobia,
• scaderea acuitatii vizuale,
• localizare: unilateral sau bilateral,
• utilizarea lentilelor de contact,
• chirurgia oculara,
• afectiuni generale asociate.

Semne clinice:

• Hiperemia conjunctivala
• Opacifierea corneeana
• Distructia epiteliului corneean
• Congestia ciliara
• Modificari ale aspectului pupilei
• Modificarea profunzimii camerei anterioare
• Cresterea presiunii intraoculare
• Prezenta secretiei conjunctivale
• Pseudoptoza
• Adenopatie periauriculara
• Scaderea acuitatii vizuale

Pentru a diferentia afectiunile oculare care debuteaza cu congestie este necesara localizarea topografica a acesteia.
De aceea, congestia oculara e diferentiata in:

• superficiala:
• localizare: fundurile de sac conjunctivale,
• biomicroscopic:
• superficiala,
• difuza,
• culoare rosie;
• profunda:
• localizare: perilimbic,
• biomicroscopic:
• profunda,
• culoare rosie-violacee.

Instilarea unei solutii de neosinefrina (concentratie 5-10%) sau de adrenalina (concentratie 1‰) diferentiaza congestia oculara superficiala de cea profunda.
Astfel, daca este afectata numai conjunctiva (conjunctivita), vasoconstrictoarele vor reda acesteia culoarea normala (“ochiul alb”).
Daca congestia este perilimbica nu se va produce vasoconstrictia vaselor profunde.
Acest test, cu neosinefrina sau adrenalina, nu delimiteaza strict afectiunile care produc congestia superficiala de acelea care produc congestia profunda.
Afectiunile care nu implica participarea iridociliara, dar care nu se comporta ca o congestie de tip superficial sunt:
- corpii straini conjunctivali,
- hemoragia subconjunctivala,
- episclerita.

• Hiperemia conjunctivala

Hiperemia este un semn clinic nespecific. Ea este întalnita in toate afectiunile oculare care se înso?esc de “ochiul rosu”.
Congestia este localizata la nivelul vaselor conjunctivale superficiale.

• Opacifierea corneeana

Asocierea dintre opacitatile corneene si “ochiul rosu” poate defini o anumita afectiune oculara.
Astfel opacitatile sunt prezente in:
- keratite sau ulcere corneene,
- glaucom: edemul corneean,
- irite sau iridociclite.

• Distructia epiteliului corneean

Epiteliul corneean poate fi afectat in cursul inflamatiilor corneene sau traumatisme.
Biomicroscopic, absenta substantei epiteliale produce o distorsionare a luminii (reflectata neregulat) si retinerea fluoresceinei la nivelul ariei denudate.

• Congestia ciliara

Din punct de vedere clinic, congestia ciliara este un semn de gravitate ?i este prezent in: inflamatiile corneene, iridociclite, glaucomul acut.
Acest semn este intalnit in conjunctivite.
Biomicroscopic se observa un cerc vascular, violaceu localizat perilimbic. El este determinat de congestia vaselor conjunctivale profunde si a celor episclerale din imediata vecinatate a corneei.

• Modificari ale aspectului pupilei

Mioza este intalnita in iridociclite. Ea este determinata de spasmul sfincterului muschiului irian.
Midriaza (4-6mm) este prezenta in glaucomul acut.
Pupila poate prezenta si un aspect neregulat, care este determinat de sinechiile posterioare. Conjunctivitele nu afecteaza forma si dimensiunile pupilei.

• Modificarea profunzimii camerei anterioare

Scaderea in profunzime a camerei anterioare asociata ochiului rosu sugereaza posibilitatea existentei unui glaucom acut (cu unghi închis).
Camera anteriora profunda si ochiul rosu sunt prezente in luxatia posterioara a cristalinului asociata unei uveite sau hipertensiunii intraoculare.

• Cresterea presiunii intraoculare

Presiunea intraoculara este crescuta atat in glaucomul acut, cat si in uveita hiprtensiva.
In ambele situatii ochiul rosu este vizibil.

• Secretia conjunctivala

Secretia conjunctivala este prezenta din punct de vedere clinic prin:

• aglutinarea cililor,
• aspectul secretiei:
• purulent:cauza microbiana – mucopurulent si cremos,
• seros: cauza virala,
• redusa sau absenta (seroasa)”ochiul uscat”- cauze: conjunctivita alergica.

• Pseudoptoza

Este prezenta in afectiuni ale:
- orbitei: infectii, tumori;
- sinusului cavernos;
- tiroidei.

• Adenopatia periauriculara

Este un semn clinic frecvent in conjunctivitele virale.

• Scaderea acuitatii vizuale

Acuitatea vizuala este scazuta in afectiuni cum sunt:
- inflamatiile si ulcerele corneene,

- iridociclita,
- glaucomul.

Diagnostic ochiul rosu: cauza - efect

Tabelul 3

Ochiul rosu non- traumatic

Semnele clinice care impun recomandarea privind examinarea pacientului de catre medicul oftalmolog sunt:

Diagnosticul diferential
Diferentierea, in cazul ochiului rosu, se relizeaza in contextul urmatoarelor afectiuni:

• celulite: preseptale, orbitale;
• salazion (chalazion);
• orgelet (hordeolum);
• blefarite;
• arsuri: palpebrale, conjunctivale, corneene (chimice, termice);
• entropion;
• ectropion;
• dacriocistite;
• dacrioadenite;
• lagoftalmia paralitica;
• herpes: simplex, zoster;
• glaucomul acut (cu unghi inchis);
• conjunctivite: virale, bacteriene, acute hemoragice, alergice, neonatale, cu papile gigante;
• complicatiile lentilelor de contact;
• corp strain corneean;
• abrazia si eroziunea corneei;
• rejetul de grefa corneeana;
• ochiul uscat;
• pterigionul;
• episcleritele;
• scleritele;
• tenonite;
• endoftalmite: bacteriene, fungice, postoperatorii (tabelul 5).

Tratamentul medical

Pentru a stabili un tratament medicamentos corect se impune precizarea diagnosticului de catre medicul oftalmolog.
Pacientii care prezinta blefarite, conjunctivite, corpi straini, hemoragii subconjunctivale (mici si non-traumatice) pot fi ingrijiti de catre medicul de familie.
Toti pacientii cu afectiuni oculare acute asociate cu scaderea vederii (AV) vor fi examinati si tratati de catre medicul oftalmolog.

Complicatii

Complicatiile sunt concordante cu cauza care a determinat aparitia ochiului rosu.

Prognostic

Prognosticul este influentat de cauza care a condus la aparitia ochiului rosu.