oase

Structura rigida, puternic mineralizata, constituind scheletul omului si vertebratelor. In afara rolului sau de sustinere, osul reprezinta principala rezerva de calciu a organismului, element al carui nivel constant in sange este indispensabil pentru numeroase functii fiziologice.

Diferite tipuri de oase - Dupa forma lor se deosebesc oasele plate (osul boltei craniene, coastele, omoplatii, sternul), oasele scurte (oasele carpului sau ale tarsului vertebrele) si oasele lungi (femurul, tibia, peroneul, humerusul, cubitusul, radiusul). Oasele lungi prezinta o parte medie, diafiza si doua extremitati, epifizele, imbracate in cartilagiu, formand suprafetele articulare. Intre diafiza si epifiza, diametrul osos creste treptat, aceasta zona de tranzitie este numita metafiza. Cartilagiul de conjugare, situat intre metafiza si epifiza, materializeaza zona de crestere in lungime a oaselor lungi, el nu exista decat la copil.

Structura - Osul este un tesut conjunctiv de sustinere, cu structura lamelara. Suprafata sa este acoperita de periost. Membrana conjunctiva care permite cresterea osoasa in grosime si fabricarea calusului in caz de fractura. Dedesubt se gaseste o lama de os dens, deosebit de rezistent, asemanator fildesului, osul cortical sau osul compact. Sub aceasta lama, se paote gasi un os mai putin dens: acesta este osul spongios sau osul trabecular. El contine maduva osoasa rosie, care fabrica celulele sangvine (globule rosii, globule albe si plachete).
Tesutul osos este constituit dintr-o lama proteica, zona osteoida, compusa, in principal, din colagen, dintr-o fractiune minerala constituita din calciu si fosfor si din trei familii de celule:
- osteoblastele si osteocitele, care elaboreaza matricea osoasa
- osteoclastele, care o distrug.

Patologie
- Distrofiile (leziunile provocate de o deficienta de nutritie a osului) pot fi dobandite (boala osoasa a lui Paget) sau ereditare (osteoporoza).
- Fracturile trebuie sa fie reduse si imobilizate intr-o modalitate ortopedica (gips) sau chirurgicala (osteosinteza)
- Infectiile oaselor sunt indeosebi osteomielita si tuberculoza osoasa
- Bolile oaselor pot fi legate de o afectiune extraosoasa (osteodistrofia insuficientelor renale, demineralizarea hiperparatiroidiilor, osteoporoza hipertiroidiilor etc.).
- Tumorile oaselor pot fi benigne (condrom, osteom, osteoblastom) sau maligne (osteosarcom, condrosarcom, fihrosarcom, sarcomullui Ewing, tumora secundara).