obezitate

Exces de greutate prin cresterea masei tesutului adipos. Masa adipoasa reprezinta in mod normal intre 10 si 15% din greutatea totala a barbatului, intre 10 si 25% din cea a femeii. Se vorbeste de obezitate atunci cand ea atinge nivelul de mai mult de 15-20% din greutatea totala a barbatului si mai mult de 25-30% din cea a femeii.

Indicele de masa corporala (I.M.C.) - exprima corpolenta, acesta este raportul dintre greutate (in kilograme) si patratul inaltimii (in metri patrati). I.M.C. ideal se situeaza intre 10 si 25 kilograme pe metrul patrat (intre 20 si 27 dupa 50 ani). Se vorbeste de obezitate atunci cand acest indice este mai mare de 30. Metoda cea mai cunoscuta pentru calcularea greutatii ideale este formula lui Lorentz: greutatea ideala (in kilograme) = inaltimea (in centimetri) - 100 [sau (inaltimea 150/x)]. valoarea pentru x fiind 4 pentru barbat si 2 pentru femeie. Totusi, aceste notiuni privind greutatea ideala trebuie nuantate prin prisma criteriilor personale (inaltimea subiectului, greutatea scheletului sau), familiale, culturale, etnice etc., care trebuie sa fie luate in calcul de medic de la pacient la pacient, precum si in functie de circumstantele si de starea fiziologica (crestere, sarcina etc.) care insotesc aparitia obezitatii.

Cauze - Obezitatea este provocata de un aport energetic superior cheltuielilor organismului. Totusi, acest exces de aport alimentar nu este adesea singura explicatie, iar factorii genetici, metabolici sau legati de mediu trebuie, de asemenea, luati in consideratie.

Diferite tipuri de obezitate
- Obezitatile androide sau abdominale, in care grasimea predomina pe partea de sus a corpului si pe abdomen, sunt tipice pentru obezitatea masculina
- Obezitatile ginoide sau femurale, in care grasimea predomina pe partea de jos a corpului (fese, coapse), sunt caracteristice obezitatii feminine.

Riscuri asociate obezitatii - Obezitatea este un factor de risc in diferite afectiuni: insuficienta coronariana si cardiaca, hipertensiunea arteriala, diabet, guta, hiperlipidemiile (nivel excesiv al lipidelor in sange), litiaza biliara, insuficienta respiratorie, bolile reumatologice etc. Schematic vorbind, obezitatile androide prezinta mai curand complicatii de tip metabolic (diabet, hipertensiune), pe cand obezitatile ginoide prezinta mai curand complicatii reumatologice (probleme articulare).

Tratament - Tratamentul obezitatii consta in reducerea excesului de greutate printr-un regim; atunci cand obezitatea este provocata de o boala, aceasta trebuie sa fie tratata. Regimul prescris (cu participarea eventuala a unui dietetician) va fi de cele mai multe ori hipocaloric, dar cu un aport proteinic (carne, peste, oua, produse lactate) suficient pentru a evita o topire a maselor slabe (muschi, indeosebi); el va propune o suprimare a produselor si bauturilor zaharate, o reducere a aporturilor in alte glucide (cereale, feculente, fructe) si in lipide (corpi grasi, alimente mai grase), precum si o suprimare sau o diminuare foarte insemnata a bauturilor alcoolice. Repartizat in trei sau in patru prize zilnice, regimul trebuie sa fie cat mai echilibrat posibil si sa cuprinda alimente din toate grupele. Greutatea de atins si durata tratamentului fac obiectul unui contract prealabil intre pacient si practician, revizuibil in cursul tratamentului.
O data obtinuta aceasta greutate corporala, regimul initial este treptat largit pana la revenirea la o alimentatie normala, cu mentinerea unei greutati stabilizate. Regimurile fanteziste, care pot atrena o pierdere spectaculoasa de greutate, fac intotdeauna sa se topeasca masa slaba si sunt deci sortite esecului. Alternanta fazelor de slabire urmate de faze de reluari in greutate pare mai periculoasa pentru sanatate decat absenta unui regim.