zona zoster

Simptome si semne - Zona atinsa este de cele mai multe ori un nerv intercostal, simptomele declarandu-se atunci pe torace, dar toti ceilalti nervi pot fi atinsi: nervii cervicali (eruptia declarandu-se pe ceafa, pe gat, pe pielea capului), ganglionul geniculat (atingere a conductului auditiv extern si a interiorului pavilionului urechii), nervul bucofaringean (atingere a fetei interne a obrazului, a valului palatin, al peretelui posterior al faringelui), nervii cefalici si, in special, ramura oftalmica a nervului trigemen (atingere a ochiului sau zona oftalmica).
Boala debuteaza printr-o febra moderata si senzatie de arsura in zona de emergenta a nervului atins. Dupa cateva zile apare o eruptie de mici pete rosii pe care se ridica vezicule. In unele cazuri, eruptia poate fi foarte discreta (foarte putine vezicule) si poate trece neobservata - atunci cand survine la subsuoara -, de exemplu, boala revelandu-se atunci exclusiv prin dureri. Semn caracteristic pentru zona zoster, eruptia este unilaterala si acopera strict teritoriul unui nerv senzitiv - cu toate ca se mai pot intalni cateva vezicule sau cateva pete de roseata si in afara acestui teritoriu. Pe torace mai ales, leziunile urmeaza un traseu, in mare orizontal, care taie oblic coastele.
Veziculele, mai intai translucide, se tulbura repede. Catre a sasea zi, ele se usuca formand cruste sau se sparg, apoi se cicatrizeaza in 15 pana la 20 zile; pot persista mici cicatrice scobite. Eruptia este insotita de o exacerbare a durerii, care devine adesea greu suportabila, iar, in unele cazuri, transpiratii si dureri de cap. Ea evolueaza in doua sau trei pusee la doua pana la trei saptamani.

Complicatii - Ele sunt de temut in caz de zona zoster oftalmica; in fapt, aceasta poate antrena, in afara unor dureri foarte intense, o atingere a corneei (keratita), a uveei (uveita), a retinei (retinita), sau a nervilor motori ai ochiului (paralizie oculara).
La bolnavii ale caror mijloace de aparare imunitara sunt slabite (subiecti atinsi de SIDA, de leucemie, sub tratament imunosupresor, sub corticoterapie etc.) exista riscul unei generalizari a infectiei cu atingerea viscerelor, necroza hemoragica sau meningoencefalita.

Tratament si evolutie - La subiectii sub 60 ani care nu au nici un deficit imunitar, tratamentul este doar cel al simptomelor: dezinfectia si pudrarea cu talc a leziunilor; pomezile sunt categoric nerecomandate, repaus si, mai ales, luarea de analgezice cat mai precoce posibil. La bolnavii in varsta, la subiectii imunodeprimati si la cei la care boala este foarte intinsa sau antreneaza dureri mari, se prescriu in plus antiviralele (aciclovir), administrate pe cale intravenoasa in tratament de atac, apoi pe cale orala.
In cazul zonei oftalmice, poate fi necesar sa se procedeze, pe toata durata zonei zoster, la o tarsorafie (sutura a pleoapelor) pentru a impiedica o ulceratie sau o suprainfectie a corneei.

Sechele - Acestea sunt dureri, numite algii postzosteriene, adesea foarte neplacute, care pot persista timp de ani de zile, mai ales la persoanele in varsta sau dupa o zona zoster oftalmica. Adesea este greu sa fie eliminate, iar analgezicele obisnuite se dovedesc putin eficace. Eficacitatea tratamentelor propuse este cu atat mai mare cu cat ele sunt prescrise mai precoce: administrarea de corticosteroizi pe cale orala timp de 3 sau 4 saptamani, radioterapie dar si acupunctura si mezoterapie.
Sinonim: herpes zoster.